Deși oricine poate experimenta vorbitul somn, acesta poate fi genetic și tinde să apară mai mult la bărbați și copii, potrivit statisticilor. Privarea de somn, consumul de alcool și droguri, febra, stresul, anxietatea și depresia – sunt semne care pot conduce către episoade ale vorbitului în somn, scrie CSID.
Vorbirea în somn este frecvent întâlnită în contextul altor tulburări de somn – în special în parasomnie (de exemplu terorile nocturne, excitații anormale, somnambulism), apnee și tulburări REM (Rapid Eye Movement) de comportament. Vorbitul în somn poate începe în mod spontan după vârsta de 25 și este adesea diagnosticat împreună cu alte probleme medicale sau psihiatrice. În cazurile severe, vorbitul în somn poate fi asociat și cu crizele nocturne.
Conținutul vorbitului în somn poate fi complet nesemnificativ și irațional, dar cu toate acestea, poate fi de asemenea, legat de experiențele din timpul zilei trecute sau prezente. Decodarea poate fi imposibilă și de cele mai multe ori, total inutilă.
Vorbirea în somn se poate întâmpla în orice moment din timpul nopții și în orice stadiu al somnului. În partea anterioară a nopții, atunci când oamenii se află în stadiile profunde ale somnului (etapa 3/4 ) si încep să vorbească, adesea, ceea ce spun poate suna mai mult precum un mormăit. Pe măsură ce progresează noaptea, somnul devine mai ușor (somnul REM și etapele 1 și 2) putând fi, astfel, mai ușor de înțeles pentru un partener. Cu toate acestea, studiile au descoperit faptul că cele mai multe dintre discursurile nocturne sunt scurte enunțuri, lipsite de sens, care durează doar una sau două secunde, mai degrabă decât afirmații clare, demne de remarcat.
Potrivit CSID, vorbitul în somn nu este dăunător din punct de vedere fizic, dar poate fi foarte jenant pentru pacient. În plus, acesta poate fi un disconfort pentru orice persoană din apropiere, care încearcă să adoarmă. Pacienții care vorbesc în somn pot tinde să evite dormitul în prezența altora din teama de a nu le perturba somnul.
„Vorbirea în somn este benignă pentru cei mai mulți oameni”, spune Russell Rosenberg, PhD, care este președintele NSFA (Fundația Națională a Somnului din Atlanta).
„Nimeni nu știe cu exactitate care sunt cauzele”, a adăugat acesta.
Vorbitul pe timp de noapte poate cauza oboseală a doua zi, dar nu este, în general, un motiv de îngrijorare. Este de asemenea, o acțiune destul de frecventă: deși statisticile variază, aproximativ 60% dintre oameni vor experimenta cel puțin un episod de vorbire în somn de-a lungul vieții, atenționează William Kohler, MD, director medical al Institutului de Somn Florida din Tampa.